ssst. aici nu e nimeni.

in fact,as of right now, blogul asta e down. de data asta forever. nu va mai urma nici o postare,nu se va mai aproba niciun comm (nu k ar fi mare tragedie). m,am saturat dracu de virtualitati :).

the journey's end

Nu stia de ce .Nu inca.Si totusi stia ca trebuie sa plece. Experienta se apropia de sfarsit. Invelisul sau exterior mima perfect pe cel al oamenilor.
Planeta asta,marginasa si primitiva,ii oferise insa atat de multe surprize.
 Printre care si unele neplacute. Invatase sa fumeze. Dracu' a mai vazut ritu  sa fumeze, isi zise,aprinzand cilindrul ala plin cu plante uscate . Se apropie de un scaun de lemn,si se aseza. Acolo era umbra.
Ce canicula,domne' , mormai un batran,ce.si odihnea oasele la barul acela,din orasul prafuit si uitat. Trecusera 700 de ani de la ultima catastrofa nucleara.
Oamenii ,cei cativa ce mai ramasesera,se stransesera in cateva orasele imprastiate de,a lungul continentelor.
Ce are planeta asta asa de special..? ,se intreba Korn, si privi cerul ,pe care doi norisori se alergau spre orizont. Sunt primitivi,si violenti,au nevoie de legi sociale pentru a nu se omora unul pe altul,si totusi..totusi, au ceva ce rasa noastra a pierdut. Emotii,pasiune.
-Nu cred ca o sa ploua curand, nu.i asa ? zambi si se intoarse spre batran.
Ce creatura greoaie,isi zise in interior. Nu au aripile noastre stravezii,nici bibliotecile energetice,nici pacea ,armonia specifica rasei. Si totusi , MI,E SIMPATIC. Simpatic.. hm,tu nu simti nimic. Sau nu trebuia.
-Ba da,tinere,da..ma doare piciorul drept,drept pentru care o sa ploua. O sa vezi.
Se multumi sa ranjeasca si deodata receptiona semnalul. Ei erau aici .
O clipa ,o lupta surda se duse in el,sa se intoarca acasa..acasa ,ce termen ciudat acum,sau sa ramana alaturi de batranii,copii,oamenii acestui orasel ,apoi se hotara. Nu va pleca ! Fusese infectat deja de ceva mult mai profund.
Isi bloca toata activitatea telepatica. Il vor crede mort,si vor pleca,fara a se mai intoarce,datorita pericolului potential al acestui colt de galaxie.
Va ramane. Isi va prelungi viata pana la limita maxima a materialului biosintetic. Si ii va invata si pe ei,sa atinga varste de invidiat. Va suferi,si se va bucura,si va trai.


image from coolvibe.com

Nu,i asa ca luna e uneori mov ?
Se uita la mine cu ochii aia albastri.
Tac. Uneori nu stiu ce sa spun. Sau nu vreau.
Adie vantul..usor de tot,ca o parere. Cuprind cu privirea tarmul asta necunoscut
. Nu stiu unde m,a adus coconul meu spatio-temporal. E ca un test de fiecare data. Ma transporta si ma arunca in cate o realitate,apoi dispare. Pana cand inteleg.
 Acum aceasta ea ma intreaba ceva. Oare am mai intalnit,o ? Sau e ,de fapt,aceeasi ea risipita in toate lumile ?
-Luna nu e mov ,ii arunc dintr,o data intepat. Cine esti ?
Zambeste. Ma asez pe nisipul inca fierbinte. Valuri,vin ,unul dupa altul,imprastiindu.se pe plaja. Oare aici ce trebuie sa invat..?,ma intreb. Oare nu cumva scopul calatoriei e sa ma invat pe mine ?
Se aseaza langa mine si tace,la randul ei. Ma enerveaza albastrul ala scanteietor din ochii ei.
-De fapt,ce vrei de la mine ? ,o intreb.
-TU ce vrei de la tine ?
-Sa fiu mai bun decat sunt. De asta calatoresc.Sa invat.Sa inteleg.
Se rezeama cu capul pe umarul meu,si deseneaza ceva in nisip cu degetele.
Sunt obosit.Atat de obosit.. Ma intind pe nisip .
Azi nu mai vreau sa plec nicaieri.Sa explorez,sa vad. Azi vreau doar sa nu fiu. SI nu dau 2 bani pe ce culoare are luna. Nici pe femininele cu ochi albastri. Tarmurile sunt banale,si valurile supraestimate! Destinul o himera,si dragostea un moft. Duca,se dracu' toate enigmele din lume,oamenii si pestii cu 7 picioare !
Desi poate ca ar fi buna pentru o felatie incognito. Hm..prea mare deranjul.
-Nu stii cine sunt ? zambeste .
-Nu, si nu m,ar interesa nici daca ai fi tipa din reclama la pasta de dinti. Mi,e lehamite de voi femeile,desi sunteti bune pentru eliminarea tensiunii.
 Ce mama naibii,tot apareti ca un laitmotiv peste tot ? rad zgomotos.
Ma ridic ,si o iau la fuga. Departe de tot. Plaja se intinde pana la limita orizontului.

Pleaca! Vino..

Si ce vom face ?
Vocea ei calda,plina de inflexiuni cancerigene,imi patrundea porii,dizolvandu,se undeva dincolo de bariera celulara.  Ma ascundeam dupa fumul unei tigari de proasta calitate,desi inima mi se oprise in gat ,inca o data.
-Nu stiu,articulai cu un efort,vom vedea. Important e sa fim impreuna, nu ? Restul sunt detalii,si stii ca niciodata nu o sa renunt !
-Nu ,nu sunt detalii.Mai e un el. NU pot sa,l las asa,ce o sa se faca ?
-Dar eu ce o sa ma fac ,viperino ? Vii,ma ametesti din nou,si apoi imi tai craca de sub picioare. Iti face vreo placere asta ?
Ma doare ceva. I,as urla ca sunt in agonie de atata timp,ca, si cu ea,si fara ea ard ca un chibrit cretin,ca as lua.o de mana si as fugi undeva! Ma multumesc sa ranjesc amar. Ce fel ciufut de sinucigas mai sunt si eu. Stiu ca nu o voi ierta niciodata,si totusi tanjesc dupa o atingere de,a ei. Desi o sa,l vad pe el, un nevinovat idiot banal,atingand ce o data a fost numai al meu.
-In tot cazul o sa continuam sa vorbim,arunca ea. Vom vedea. De,ai stii cat am plans dupa tine..
Trec iar eoni fara numar. Alta seara,alt local.
-Nu mai vreau sa ne vedem. Nu te mai iubesc. Sa nu ma mai cauti! Stii ca niciodata nu putem fi doar amici.
Ma apuca un ras dracesc. Hahaha! e hilar ,ce piesa dramatica jucam noi aici ! Ma opresc la fel de brusc si tac.Cred ca n,am tacut niciodata asa de adanc. Refuz sa joc intr,o telenovela de prost gust. Sunt prea vanitos pentru a implora. Cerul se coloreaza iar in visiniu..
-pana la urma,esti doar o scumpa taratura, nu ,iubito ? zambesc . De mine nu ti,a pasat atat. Poti sa urli ca ai plans,si ca n,ai iubit pe nimeni asa. MINTI. Altfel nu faceai pe buna samariteanca aici,jucand pentru mine cel mai prost si de duzina rol din viata ta!  Ah, de.as putea scoate radacinile alea toxice pe care mi le,ai implantat odata ..!
Fantoma ei dispare.. E liniste.Dar nu linistea pacii interioare,ci linistea dezmembrarii eu,ului meu. Eu,ului bun. Incet-incet,raman o cochilie goala si arsa de vanturi intunecate.
Dar nimic nu e pierdut, niciodata. Candva, o sa fiu iar eu ,ala de demult. TREBUIE.


image from flickr.com

azi, pt prima data,am simtit ca am venit degeaba acasa. Cred ca am luat o decizie gresita,mai bine ramaneam dracu' in spania. Problema e ca nu,mi plac dictatorii,nici chiar cand astia fac parte din familie.
Aici NU E NIMIC.Nimic bun,sau foarte putin. Nici bani,nici conditii, nici educatie.
Dar o sa incerc sa schimb asta. Cu putin noroc, plec inapoi. La dracu cu romania,oamenii ei,si familiile cicalitoare !

Nu stiu. Nici de ce, nici cum,nici cand,insa stiu sigur k da. Odata.. :)
pana una-alta,aparent traiesc. Imi place ca ploua..

desi daca stau sa ma gandesc,wtf, sunt mai bine fara the 'saddest words' . Nicio femeie nu merita sa plangi dupa ea. Niciuna. Viata e prea scurta sa o risipesti cu drame de astea miorlaite tragi-comice. Duca,se dracu' toate femeile ciudate,si bine ati venit,tarfelor si amantelor. Am zis.