.

Credeam ca stiu tot ce se poate stii. Pana in ziua aceea fatidica cand mi,am dat seama ca SUNT UN CRETIN.
-Trage frunza aia peste noi,imi zise intr,o seara,cu un zambet. Doar nu vrei sa racim de la roua cotidianului.Si mai adu si niste crengi de curiozitate,si ceva saci de voie buna.
Ma uitam complet,sau daca nu complet,macar 80% indobitocit la ea,incercand sa descifrez miscarile,i pline de agitatie.
-Ce faci acum,mai exact..? ,intrebai,sau ma intrebam,dificil de stabilit o limita de individualitate..
- Nu iti dai seama ? ..ranji cu toata gura, TRAIESC.Nu asa cum o faci tu,serios,si de cele mai multe ori veninos,ci simt cu tot aerul odata.
Nu stiu de ce imi aducea aminte de fata aia din 451 Fahrenheit,a lui Bradbury. Adica stiam..:) . Intr,un fel ciudat, si probabil, si ciufut,eu eram un fel de pompier plin de funigine si ars,numai ca nu pe afara. Ma lasam dus de scopurile mele,de prea mult VREAU si ACUM,fara sa vad chestiile mici de pe drum.
Era o feminina incantatoare,fara indoaiala. Si de multe ori ma uram pentru slabiciunea fata de fiinta aceea micuta si delicata,ce stia sa zambeasca de asa maniera,incat ar fi topit si pietrele din Insula Pastelui. Nu,mi mai aminteam cum am cunoscut,o.. ce prostie,cum se poate sa nu,ti mai amintesti asta,idiotule..?
-Cum ne,am cunoscut noi, am intrebat,o cu un zambet sincer,dar obosit.
-Eh. Chiar nu,ti mai amintesti ? rase cristalin. De fapt,nici nu conteaza,nu? Tu esti o fantasma in visul meu,sau..eu intr.al tau. Mai bine,priveste aici..! Uite,ce luna frumoasa,e atat de mare,si canta greierii.
Capul mi,e greu ca o piatra de moara,si am un gust amar pe limba. Luna,greierii,pietrele si frunzele se invart repede de tot prin mine. Cine e..Ea ? Da,are un nume, il stiu.Traieste,simte,viseaza. E frumoasa. Numai privind,o , raman cu gura deschisa ca la stomatolog. Dar Cine e ?
-Ce ai ? Nu ti,e bine,ma intreaba,si desi ii aud vocea aproape de tot,stiu ca nu e aici. Ma priveste de dincolo de zidurile pleoapelor,cu aceiasi ochi caprui,jucausi.
-Sunt ok, raspund cu jumatate de gura. Nu stiu care jumatate. Nici nu conteaza. Inchid Vocile de dinauntrul meu, si arunc voit vesel :
-Hai sa mergem undeva in seara asta,vrei ? Sa cautam termite in scoarta de copac,sa ne dam de,a berbeleacul prin desert,sa fugim desculti prin zapada,orice! ..oriunde.. O sa sting celalalt eu si voi fi doar..eu.
-Da,da! bate din palme,plina de entuziasm. Ma ia de mana,si fugim pe coclauri nebatuti de mintile mature si lucide. Poate ,voi invata sa uit sa traiesc,si astfel sa redescoper sa Traiesc ..