Un drum va muri.Traiasca drumul .

Era un capat de drum. Si un inceput. Se opri,un pic sovaitor,la intersectia prafuita.
Nimeni nu,i spusese incotro trebuie s,o ia acum. Nici anii lungi de pregatire ´´experimentala´´, nici invataturile celor mai vechi, nici chiar propria sa intuitie.
Era un drum fara indicatoare concise.Uneori aratau nordul,alteori vestul,de cateva ori chiar negrul.
Toate erau vagi, si diferitele creaturi intalnite in drum nu,i dadeau decat indicii subiective si stari contradictorii.
Mersese pe drumul asta 28 de ani,timp relativ.Pastrase acelasi zambet retinut,si obiceiul de a se descalta seara pe marginea drumului.
De aproape patru ani intrase pe un drum mai moale,cu iarba inalta,si totusi intepatoare,pe alocuri arsa de soarele puternic.Nu privise inapoi,stia k alesese sa mearga, nu sa se opreasca in vreo pasune mioritica,sau in vreun catun pierdut.
Se scotoci prin buzunar, si scoase o tigara si cateva pietre pretioase.
O aprinse si se uita ganditor spre orizont. Eh,acu´ e acu´ ,sa te vedem, Omule, incotro o iei,isi zise ,parca in gluma. (Capatase obiceiul de a vb cu sine insasi). Ce,ar fi sa dau eu cu moneda in sus?
Cap sau pajura. Si daca nu se mai intoarce moneda,e si mai bine. M,am saturat de monede. As incerca sa arunc cu o pisica,daca as prinde,o. Sau un pumn de furnici,ranji aiurea.
Era prea noapte. Soarele nu reusea sa arda aburii ei decat un timp scurt.
Se gandi la creaturile intalnite in drum. O balena ce,i impuiase capul vreo 2 saptamani cu problemele ei sociale,altadata o capra ce,si plangea singura de mila pentru k era nevoita sa mearga intr,un scaun cu rotile,o viespa nesuferita ce facea ce inteligenta citandu,i din Cioran..
Oare a meritat VREUNA din ele..? se intreba aiurit,desi il bucurase un timp k nu merge singur.
Ochii i se limpezira in albastru,si privi cerul.Era senin,poate ca avea sa vina furtuna,dar acum era inca senin. . Ce liniste,doar iarba fosnea usurel in aerul serii. Nu gasea cu privirea constelatii cunoscute. Cerul asta era STRAIN.
EL era strain. Iarba nu era cea de unde pornise pe drum. Licuricii vorbeau limbi ciudate,sau poate,moarte,si frunzele sopteau adevaruri reci..
Se zgribuli. Nu,i placea vantul asta,venea ca un hot. Ah,da,odata intalnise un rac,isi aminti.
Odata citise pe un panou ruginit ¨ Rostul vietii il gasesti doar in Dazel! ´,langa o sticla,probabil de alcool. Ceva invatase in calatoria asta. ROSTUL VIETII E SA EXISTE. Atat.
Orice altceva e relativ,iluzoriu si subiectiv.
In mintea lui ,deja alesese. O va lua pe drumul din stanga. Nu avea argumente logice pentru decizie,pur si simplu ALESESE. Trebuia sa continuie drumul.Spre oriunde,spre orice.