+-

Nici nu,mi aminteam cum ajunsesem acolo. Gaseam ca trecutul e trecut,merge inspre prezent si acesta spre viitor.
Insa nu si pe Zeta-7.
Cand am ajuns,imi amintesc, localnicii imi radeau in nas,privind ceasul acela cu lant ce,l purtam mereu cu mine,poate ca un fel de simbol al efemeritatii mele.
EI erau peste tot,oricum. Uneori ii vedeam deghizati in nisip,sau in arborii aceia stufosi.Parca se spionau unii pe altii. Sau poate ma spionau pe mine.
Samanul tribului de bastinasi imi spusese ca nimeni DIN TIMP inca nu ajunsese pana la ei,in afara de mine .
-Si pana la urma urmei , unde e..''AICI'' ? intrebasem,cu jumatate de gura
-Unde crezi,mormai batranul,plin de pene si ate colorate.
Zambisem fortat amabil,nu eram genul prea diplomat.As fi preferat sa le scot cuvintele cu clestele,sau sa.i injur ca la gura cortului.
-Poate ar trebui sa te prefaci ca vorbesti unui om intelept,ii aruncai,plin de venin.Vreau doar sa stiu ce timp e asta,ce loc.
Ma privi cu ochii aia vulturesti. Imi amintea de cineva batranul asta..oare de cine ?! .
-De ce gandesti inca cu mintea unui STRAIN ?,ranji. Esti nicaieri si totusi peste tot. Esti atunci,candva si acum. Crezi ca lumea noastra exista,nisipul,lacurile,ceata,si raurile subtiri ? Sunt doar proiectii ale noastre.
Nervos, plecasem din cortul ingalbenit de ploi.
Uneori,seara, ii vedeam adunandu.se in pietele semi-intunecoase si tacand. Nu vedeam nici un fel de exprimare verbala,si totusi , in virtutea unui instinct necunoscut,se adunau. Ma priveau ca pe o molima ingaduita de lege.
De cateva ori,incercasem sa repar nava cu care ma prabusisem in aceasta realitate,insa fara succes. Pana intr,o zi,cand unul se apropie.
-De ce repari nava ? NU EA e cea avariata. O vena mi se zbatea ciudat in gat. Cum adica nu ea ? Dar cine ? Eu? Ce obraznicatura si asta .
-Tu esti rasucit,strivit,spart,zambi el angelic. Perceptia ta e deformata de propria,ti esenta de fum. Si ..,se opri un pic, Tu vei fi propria,ti distrugere. Du,te la Locul Sacru,unde Nimicul .. si vorbele lui se pierdura in vant.
Priveam in urma lui ,mergea calm,de parca stia totul,pasii i se infundau cand in nisip,cand in apa,sau poate era iarba,si aer.
Incet,incet lumea exterioara se clarifica,ca un geam dezaburit. Sunt pe un deal,undeva in afara metropolisului agitat proiectat de indigeni astazi.
Ma ridic,si o iau in directia opusa,desi sunt convins ca orice directie duce in acelasi loc.Asa cum orice timp duce aici.
Pe cer,un soare inchipuit si gol arunca cateva raze.
Doua zile.Trei.Patru..merg in nestire.Picioarele,mi sunt pline de tepi si zgarieturi.Mi,e sete. Observ ca incet-incet ,dealurile dispar,apoi vegetatia,apoi totul. Un dom gigantic de forma ascutita.AM AJUNS.
Buun,imi zic ,mormaind. Sa incercam o intrare. Pe o poarta monolitica o inscriptie. Nu cunosc semnele,desi am vizitat sute de dimensiuni ale existentei.
Intru. O sala uriasa,e atat de mare incat nu,i percep dimensiunile. Inchid ochii,si deschid altii.Lumini colorate,vibratii,intuneric,ceata,materie,vid se zbat intr,o inclestare de moarte in alt spectru.
O culoare se desprinde si imi sopteste :
-bine ai revenit la SURSA.Aici e locul unde toate incep si se termina. Existenta, e doar visul Nimicului de A FI.
-Vis ? Nimic? Ce e locul asta,nu inteleg.
-Nalucire,ma zgarie culoarea.Simple proiectii. Bucatele de Nimic.Asta sunteti toti. Acum insa Nimicul se trezeste,si ne va absorbi.Candva,ne va naste din nou,am senzatia k ranjeste .
O masa,cu un fel de maneta. Trag de ea,si Domul se prabuseste in el,sau poate in mine. Sunt din nou in nava mea! Actionez comenzile si setez parametrii pentru Pamant,secole in trecut.Sau mai bine zis in trecut-prezent-viitor.
Eu,trebuia sa fie un 'eu' si aici. In alta forma. De bunic..strabunic,stra-stra-stra..,nepot.. insa nu gasesc decat un cer fara stele. Nu e nimic aici .
Inteleg repede.Daca nu exista ei, nici eu nu o sa mai fiu. As fi un paradox. Nimicul nu accepta paradoxuri,altele decat cele proprii.
Nava se dezintegreaza in mii de vibratii ascutite,iar eu imi pierd coeziunea,undeva intr,un colt marginal al unui vis.