Sunt eu. Intr,o camera semiobscura. Peretii ei nu au valoare absoluta,am impresia ca se topesc uneori,alteori,fluctueaza,par a se umfla,si a se indeparta succesiv. Pereti pulsatorii. Pe hainele,mi negre se formeaza curenti slabi,ce aluneca usor de pe tample spre maini.
Manusa inca imi cuprinde mana stanga. EL nu e aici. Vulturul meu iubit cu gheare de otel.
Un alt fel de eu, unul liber. Sau poate doar cealalalta jumatate,perfect complementara.
Inca tin ochii inchisi. Nu am nevoie de ei ca sa realizez ca sunt intr,o inchisoare. Una ce trece dincolo de proprietatile materiale ale existentei.
Vechii maestrii din Academie au luat un drum corupt,absurd. Nu mai vad adevarul. Ochii lor sunt injectati cu reguli stravechi,doctrine rasuflate si citate fara sens.
Imi amintesc momentele de inainte de negru. Era el, un maestru cunoscut. Trimis sa captureze sau sa ucida rebelul care eram eu. Ii simteam campul puternic din jurul individualitatii. Era puternic,si stia cateva tehnici pe care eu nu apucasem sa le invat. Am palmele transpirate. Ale sale fulgerau usor din cand in cand,gata sa sa transfere in mine cateva zeci de mii de volti.
Eh,la dracu ,n.am sa te las sa ma atingi. Inchid ochii si,mi golesc spiritul de orice grija. O secunda de vid si apoi contactul. E aici,pe aproape,probabil survoland imprejurimile.
Vad cu ochii din spatele ochilor doua mogaldete pe un camp cu iarba ninsa. Revin. E aproape batranul cu par alb.
Stiu ce e de facut. O strategie elementara. Ii distrag atentia,si apoi totul se va termina pentru el. Imi blochez gandurile,stie sa le citeasca. Ma reped spre maestru,intr,un salt sinucigas. E calm,prea calm. Oare stie ? Se pregateste sa se apere. In ultimul moment, il evit,si actionez. Ocupat cu atacul meu, nu simte ce va urma. Ghearele de otel i se infig in teasta,spargand,o ca pe un pepene copt. Simt miros de creier.
Hai,meriti sa te odihnesti.Ai fost superb. Il chem. Vine si se aseaza pe manusa mea. Doi ochi rosi ma privesc de sub gluga cenusie. Isi ciugule penele. Ce perfect exemplar.
Privesc inca o data cadavrul batranului inrosind zapada,biet pion, nu ai inteles ca vechile drumuri trebuiesc schimbate din radacini. Artele Martiale nu sunt pentru cei etici. O singura finalitate : PUTEREA. Apoi totul se intuneca.
M,am trezit aici,intre niste gratii pentru minte.
"Artele Martiale incep intr-un punct si se termina intr-un cerc." spunea Mas Oyama Iar etica si artele martiale au o legatura puternica...depinde din ce punct al cercului le privesti. ;)
RăspundețiȘtergereDa ,cred ca ai dreptate. Totusi cred ca exista o singura circumstanta in care etica nu conteaza,in care poti sa trisezi,si anume atunci cand asta duce la CASTIGAREA BATALIEI . :) . ah ,am uitat ca tu ai practicat arte martiale ! (p.s. sa,mi aduc aminte sa nu ma pun rau cu tine )
RăspundețiȘtergere:))) sunt pasnica :P
RăspundețiȘtergereSi inca mai practic, nu atat de mult cat as vrea insa! :)
Depinde cat de sincer vrei sa fii cu tine..daca esti sincer cu tine vei lupta etic...lipsa de etica se aplica atunci cand esti atacat, atunci cand viata iti este in pericol. ;)
Daca ti,as spune ca desi as face orice sa castig,totusi cred si in fair-play si uneori sunt privat de armele mele cu un simplu zambet,sau reactie,sau cuvant? Ti se pare ciudat? Vreau sa spun ca exista oameni in care cele 2 lucruri coexista si inca bine :/
RăspundețiȘtergereStiu ca exista oameni de genul asta...si poate e bine sa faci orice ca sa iti fie tie bine...Stii ce vorbeam de egoismul dus la extrem...eu incerc sa ma transform...:))) Eu si cu Greuceanu...:P ce bine ar fi de-ar exista metamorfoza si in realitate :D nu numai in basme!
RăspundețiȘtergere:)) hm,ai grija in ce te transformi, s.ar putea sa nu,ti placa rezultatul final. Asta e partea frumoasa,ca mereu exista (cel putin) 2 variante.
RăspundețiȘtergere:)) corect. Sincer mi-ar fi placut sa fiu precum Samantha sa stram din nas si sa rezolv toate lucrurile :D
RăspundețiȘtergere