Ceva e stricat. Ceva e rupt,inauntrul meu haraie ceva ruginit. Ma uit imprejur, nu e Nimicul,e doar nimic. Oare m,am inselat ? Puterea nu da implinire ? Vulturul meu,a scapat,si da rotocoale prin mine..
TE ELIBEREZ. Du.te,fugi ! Zboara undeva sus de tot, unde eu n,am putut ajunge niciodata. Cauta,spera,fii mai mult decat sunt. Nu mai vreau sa ies din inchisoarea asta. Nu.
NIMIC nu conteaza cu adevarat,nici eu , nici tu, nici ea. Morti cu ochii jucausi.
Batranul a murit degeaba,sau poate trupul lui,daca a scapat de vulturi,ingrasa pamantul aspru,plin de zapada. E intuneric ,si nu simt decat o involburare ce se zbate la limita auzului.
Hai vino ..! zic cu un ranjet amar. Desigur k mi,au pregatit o moarte demna de marea Academie.
Nu ma mai doare nimic. Imi cobor toate blocajele psihice si astept..
O colectie de atomi ce se va disipa in haosul aparent al lumii,eh, nu.s primul, nici ultimul. Moartea nu ma sperie,si privesc cu ochii inchisi in tot ce sunt. Afara,undeva, carnea se dezintegreaza incet,sub un bombardament intens de radiatii.
AI EXISTAT VREODATA,SAU MI TE,AM INCHIPUIT ? ..ma intreb ,cat inca mai am neuroni intregi. Consum toata energia ce,mi ramane pentru a ma izola de corpul meu ce,si pierde integritatea.
Inca mi,o amintesc.. nu era frumoasa. Nici macar speciala. Dar ma iubea. Dragostea,ce notiune ciudata. Nu i,am spus niciodata ca as fi vrut sa fiu ca acel capitan dintr,o carte de demult, ce pleaca spre limitele universului cunoscut,si acolo isi regaseste iubirea,pe Caliope. As fi vrut sa plec cu ea departe ,departe de tot. Eu si Caliope a mea.
La dracu' , e aproape. Nu mai pot mentine nimic,vartejul radiatiilor e prea puternic. Pai atunci,hai sa terminam odata, maimutelelor,ranjesc draceste. Oricum nimic nu conteaza. Deschid ochii,si in secunda urmatoare, nu mai exista ochi,nici tesuturi,nici durere. Nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.