-

Nici acum nu stiu de ce se numea Caliope. Stiu insa,ca as fi recunoscut,o dintr,o mie. Poate odata,demult,ne intalnisem pe o plaja a vreunui taram.Sa fi fost Itaca,sau poate Atlantis.
Odata, eram un fel ciudat de Ulise,plecat intr,o calatorie,insa una inauntrul meu.
Gasisem un fel de vrajitoare Circe intr,un colt al spiritului,ba chiar si multi porci murdari,trecusem prin Scilla si Caribda,aproape inecat de valurile decaderii .SI totusi eram atat de departe.
Imi amintesc,a fost ca ieri.O intalnisem pe un tarm,cand Marele Ocean dormea,sau poate era o cafenea,sau poate nu eram eu.
Uneori cred ca daca nu as fi plecat din nou, as fi fost fericit. Imi place sa,mi imaginez ca m,a asteptat.
Desi,ca mai toate 'marile' iubiri,trebuia sa se termine tragic. Si s,a terminat.
Eu am plecat. Ea..ei,ea, s.a adaptat circumstantelor. Din Caliope a mea cea draga si credincioasa,a ramas doar o creatura nefericita,materialista si infidela.
Mi,a trimis o sticla cu un ravas inauntru,ma lasase pentru nu stiu cine.Nu stiu pentru ce.
Am vrut sa intorc corabia ,sa strig,insa nu era asa de simplu.Poseidon nu vroia sa ma lase. Uneori,oamenii nu pot controla destinul. Insa pot controla reactiile lor la destin.
Intr,un final,oarecum previzibil, m.am intors. Nu mai era Caliope. Nici eu nu mai eram . Totusi zeii nu au permis sa plec in alta calatorie. Am ramas in Itaca mea plasmuita. Inca o astept. Desi o urasc.Si o vreau.Si ma dezgusta. Si ranjesc,oricum nu conteaza.Nimic nu conteaza.