creatorul de lumi. the end.

Soarele se ridicase deasupra cetii ce inca mai staruia deasupra marii. Cativa pescarusi singuratici se avantau,plini de curaj in aerul diminetii.
 Ceata se stranse ca pentru a da nastere vreunei creaturi mitologice. Si chiar era una patrunzand in planul material. Zael isi recompuse trupul biped,si se apropie de o cabanuta pe plaja.
Gandul ca avea s,o revada il facea nelinistit . Spiritul ei era acelasi de atunci ,si stia ca memoria sufletului nu poate fi stearsa,dar trupul era altul. Alta ratiune. Traise destul ca sa poata spune ca tiparele oamenilor nu pot fi prestabilite foarte precis. Intotdeauna apareau diferente,anomalii,sau variatii.
Se opri in fata usii. Bucurie,agitatie,agonie. Acum cand era atat de aproape, il durea parca mai tare. Intra usor. Pe un pat vechi, o feminina cu parul castaniu,lung. El zambi .Incercase sa se apropie cat mai mult de infatisarea ei originala.
Se aseza usor langa pat,si o atinse pe obraz.
-hei, buna dimineata,sopti. A trecut ceva timp.
Ea deschise ochii.
-Neata si tie,oricine ai fi. Am sa las intrebarile pe mai incolo,am sa pastrez doar una : de ce imi pari atat de cunoscut.. ?,schita ea un zambet.
-o sa,ti reamintesti,ii stranse el mana. Acum odihne.,.. se opri.Ochii i se colorara in negru..,cunostea simptomele,ca si atunci.. pentru moment nu mai putu vorbi.Isi reveni cu un efort :
-scuza.ma ,te rog,ceata asta ,zambi cam stramb.
-Esti bine ? Hai sa ne plimbam.Ador senzatia nisipului umed sub talpi,ranji ea strengareste. Cu ocazia asta o sa ma pui la curent .De exemplu ,de ce nu,mi amintesc cine sunt,ce caut aici,cine esti.
Petrecura intreaga zi impreuna. El prinse cu mare stangacie cativa pesti (desi ar fi putut sa.i aseze deja gatiti doar prin forta vointei),si improviza o masa frugala.
-Stiu ! Gata,stiu cine esti. Nicolas. Dragul meu Nicolas! Dar cum ?! Ai murit atunci..
-'a muri' e un cuvant foarte relativ, draga mea,zambi el . Nimic nu moare cu adevarat niciodata. Dar poate sa,si inceteze existenta intr,o anumita forma de organizare. Mi,a fost asa dor de tine.
-si mie ,rase ea si,i sari in brate. Dar acum esti aici. SI nu te mai las sa pleci.
EL nu zise nimic. Sa.i spuna..? sa nu,i spuna ..? O lua in brate. Ce placut era parfumul parului ei. Ii povesti cate in luna si in stele.Memoria spiritului ei deja isi amintea totul.
-Eternul s,a risipit, dupa cate stiu ,sunt ultimul inca individualizat. Stii, eu o sa plec in curand, fetita mea draga.
De ce ..? auzi o soapta ce.l atinse mai tare decat radiatiile celor mai puternici pulsari . Nu ! zise ea hotarat. Nu te las. Nu din nou.
-O sa fie bine,zambi el si o saruta pe tampla. Ii simtea sangele pulsand fierbinte.
Pentru o clipa,simti iar golul ala,si intelese ca fusese contaminat. Suroc, nefericitule,ranji prosteste, te.ai lasat omorat ca sa nu vad ca m,ai corupt.
Sa ne bucuram de ziua asta,isi zise in gand. Acum e Ea aici. Si e bine.
Era fericit. Dupa eoni de singuratate,ea era aici.Inca o data.Inca o data invinsese destinul,desi doar temporar.
Seara se lasa usor peste ei,doua mogaldete pierdute pe o plaja, undeva intr,un sistem solar, undeva intr,un univers..
Intr,un tarziu,ea adormi. E timpul,isi zise Zael. Scanteia creatiei se stingea in el.Fusese corupt de viforul nefiintei. Inca o data ma pierd, schita un ranjet. O duse in cabana,o aseza pe pat. Era frumoasa.
Iesi. Batea vantul. Inchise ochii,si respira adanc. Apoi se pierdu in cele patru zari.