sâmbătă, 4 iunie 2011

Pleaca! Vino..

Si ce vom face ?
Vocea ei calda,plina de inflexiuni cancerigene,imi patrundea porii,dizolvandu,se undeva dincolo de bariera celulara.  Ma ascundeam dupa fumul unei tigari de proasta calitate,desi inima mi se oprise in gat ,inca o data.
-Nu stiu,articulai cu un efort,vom vedea. Important e sa fim impreuna, nu ? Restul sunt detalii,si stii ca niciodata nu o sa renunt !
-Nu ,nu sunt detalii.Mai e un el. NU pot sa,l las asa,ce o sa se faca ?
-Dar eu ce o sa ma fac ,viperino ? Vii,ma ametesti din nou,si apoi imi tai craca de sub picioare. Iti face vreo placere asta ?
Ma doare ceva. I,as urla ca sunt in agonie de atata timp,ca, si cu ea,si fara ea ard ca un chibrit cretin,ca as lua.o de mana si as fugi undeva! Ma multumesc sa ranjesc amar. Ce fel ciufut de sinucigas mai sunt si eu. Stiu ca nu o voi ierta niciodata,si totusi tanjesc dupa o atingere de,a ei. Desi o sa,l vad pe el, un nevinovat idiot banal,atingand ce o data a fost numai al meu.
-In tot cazul o sa continuam sa vorbim,arunca ea. Vom vedea. De,ai stii cat am plans dupa tine..
Trec iar eoni fara numar. Alta seara,alt local.
-Nu mai vreau sa ne vedem. Nu te mai iubesc. Sa nu ma mai cauti! Stii ca niciodata nu putem fi doar amici.
Ma apuca un ras dracesc. Hahaha! e hilar ,ce piesa dramatica jucam noi aici ! Ma opresc la fel de brusc si tac.Cred ca n,am tacut niciodata asa de adanc. Refuz sa joc intr,o telenovela de prost gust. Sunt prea vanitos pentru a implora. Cerul se coloreaza iar in visiniu..
-pana la urma,esti doar o scumpa taratura, nu ,iubito ? zambesc . De mine nu ti,a pasat atat. Poti sa urli ca ai plans,si ca n,ai iubit pe nimeni asa. MINTI. Altfel nu faceai pe buna samariteanca aici,jucand pentru mine cel mai prost si de duzina rol din viata ta!  Ah, de.as putea scoate radacinile alea toxice pe care mi le,ai implantat odata ..!
Fantoma ei dispare.. E liniste.Dar nu linistea pacii interioare,ci linistea dezmembrarii eu,ului meu. Eu,ului bun. Incet-incet,raman o cochilie goala si arsa de vanturi intunecate.
Dar nimic nu e pierdut, niciodata. Candva, o sa fiu iar eu ,ala de demult. TREBUIE.


image from flickr.com

4 comentarii:

  1. daca ai stii cat de cunoscuta imi este povestea ta!stiu..dragosea aia care te seaca la inima te bantuie oriunde te-ai duce,orice ai face...si chiar,cu oricine ai fii!!!e urat sa iubesti..e dureros sa simti iubirea...ptr k astazi simti k o ai ptr totdeauna,iar maine...se duce mancand pamantul...fuge k de cel mai mare cosmar de care a avut parte vreodata...iar in tot timpul ala simti k te stingi...k ultima rasuflare ti se duce incercand sa-o implori cu adancurile sufletului sa vina inapoi..dar pacat k trecutul nu se iarta,iar greselile nu se uita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,insa la mine imploratul ramane doar la stadiu de intentie incoerenta, sunt prea orgolios pentru asta. Ranjesc si merg mai departe. Pana la urma,poate ca nimic nu conteaza. Desi de mii de ori as fi vrut sa smulg toate rotitele interioare ce ma fac sa SIMT,sa fiu doar o masina.
    Pana una alta,sunt doar un om .Dar caut iluminarea,treb sa fie pe undeva .
    Ms pt ca mi,ai impartasit povestea ta.

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Nimeni nu e gol pe interior, chiar daca asa ne simtim cateodata. Poate va trece. Poate nu. Poate intr-o viata viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. gol de tot ceea ce e important,Chiulica. Celelalte lucruri,cum nu au valoare, nu pot umple nimic :). Stiu ca va trece,de fapt,deja trece.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.