3. Parerea copilului din mine.

Azi e frumos. Desi e vant,soarele tot incalzeste binisor. Imi place sa ma plimb prin livada de acasa. Imi aminteste de niste momente frumoase,odata. Niste raze de soare,intr.o toamna. Era intr,o dupa-masa.Parca a fost ieri. Culegeam strugurii cocotat pe o scara,si am ramas mut privind niste raze cum se strecurau printre frunzele de vita de vie. :)
Imaginea asta o sa ramana in mine pana mor. Si senzatia aia de implinire pe care mi,a dat,o. Totul era,si inca e minunat. Ce bine e sa respiri ! Sa vezi,sa simti aerul cum iti infioara pielea.
Sa fii cu ai tai.Omul e o creatura sociala,pana la urma.  Zambesc.Bietul meu catel,roscat ca o vulpe se tine dupa mine. Oare de toate fiintele vii cauta sa fie unele langa altele .. ?
Uitasem cat de albastru e cerul uneori. Da! ranjesc, o alta imagine de demult. Visinul ala de langa gard. Eram mai mic,si ne suiam,eu cu fratele meu sa rontaim la visine.SI atunci era cerul albastru. Si totul simplu,atat de simplu. Urasc maturitatea! Grijile,problemele,banii si rautatea. Vreau sa mai fiu mic,ca atunci,chiar si cu riscul de a incendia din nou fanul ala din gradina ..
Adultii,bietii de ei,nefericitii,cum se dau de ceasul mortii cu viata asta.Viata e un simplu joc,nu trebuie luata prea in serios.
E frumos azi,si toate traiesc in mine :visinul,si capitele de fan,vita de vie,si razele..